Decizia CCR nr. 269/2014Paragraful 36

21. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin următoarelor prevederi din Constituţie: art. 15 alin. (2) care instituie principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia celei penale şi contravenţionale mai favorabile, art. 16 alin. (1) şi (2) care consacră principiul egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări şi care statuează că nimeni nu este mai presus de lege, art. 21 alin. (1) -(3) referitor la dreptul de acces liber la justiţie, la interdicţia îngrădirii prin lege a exercitării acestuia şi la dreptul la un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil, art. 44 alin. (1) care garantează dreptul de proprietate privată şi creanţele asupra statului, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 126 alin. (3) şi (6) potrivit cărora Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţei sale, iar controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepţia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar. Prin raportare la prevederile art. 20 din Constituţie referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului se invocă, de asemenea, art. 6 - Dreptul la un proces echitabil şi art. 14 - Interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 1 - Protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la aceeaşi convenţie şi art. 1 - Interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 din convenţia amintită.