Decizia CCR nr. 268/2014Paragraful 15

12. Din analiza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 rezultă că obligaţia de plată a taxei clawback revine deţinătorilor autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor sau reprezentanţilor lor legali, astfel cum această din urmă categorie este definită la art. 2 din actul normativ criticat, contravaloarea acestor medicamente fiind suportată din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii. Ca atare, numai comercianţii care pun pe piaţă respectivele medicamente a căror contravaloare este suportată din sursa mai sus arătată sunt obligaţi la plata acestei contribuţii. Într-adevăr, nu toţi producătorii de medicamente participă la programele naţionale de sănătate, însă, nu calitatea de producător de medicamente atrage după sine plata taxei, ci calitatea de deţinător al autorizaţiei de punere pe piaţă a medicamentelor, şi nu numai pentru medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate, ci pentru toate medicamentele a căror contravaloare este suportată din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii. Aşadar, susţinerea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la faptul că taxa clawback se impune în mod nediferenţiat tuturor contribuabililor, deţinători ai autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, fiind plătită doar de producători şi importatori, iar nu de către farmacii sau distribuitori care obţin profit din vânzarea medicamentelor, nu poate fi reţinută în sensul neconstituţionalităţii dispoziţiilor ordonanţei de urgenţă.