Decizia CCR nr. 254/2014Paragraful 10

6. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că revizuirea a fost reglementată de legiuitor ca o cale extraordinară de atac de retractare promovată în scopul îndreptării erorilor de fapt, iar raţiunea reglementării revizuirii pentru motivul prevăzut la pct. 7 al art. 322 din cod se regăseşte în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi. Pentru acest motiv, ce ţine intrinsec de specificul acestei căi de atac, textul de lege cu privire la care s-a invocat neconstituţionalitatea se referă la hotărâri pronunţate în recurs, prin care se evocă fondul, aceasta din urmă fiind o condiţie de admisibilitate a cererii de revizuire. Condiţia evocării fondului este cuprinsă în oricare dintre situaţiile strict reglementate de art. 322 pct. 1-9 din Codul de procedură civilă. Interesul legat de stabilitatea hotărârilor judecătoreşti definitive, precum şi a raporturilor juridice la care acestea se referă, impune ca legea să stabilească riguros şi limitativ cazurile şi motivele pentru care se poate exercita calea de atac a revizuirii.