Decizia ÎCCJ nr. 1/2023 (RIL)Punctul VI

VI. Opinia procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție 28. Procurorul general a exprimat un punct de vedere ce corespunde celei de-a doua orientări jurisprudențiale, în sensul că cererea de constatare a caracterului ilicit al faptei săvârșite, în cazul încălcării ori amenințării drepturilor nepatrimoniale ale persoanei fizice, întemeiată pe art. 253 alin. (1) lit. c) din Codul civil, constituie un capăt de cerere distinct de cel privind obligarea autorului faptei prejudiciabile la acordarea reparației patrimoniale pentru prejudiciul nepatrimonial cauzat, întemeiată pe art. 253 alin. (4) din Codul civil, fiind o cerere nepatrimonială, de competența materială de primă instanță a tribunalului, potrivit art. 95 pct. 1 din Codul de procedură civilă. Acestea reprezintă „mijloace de apărare“ ale drepturilor personale nepatrimoniale descrise în cuprinsul art. 252 din Codul civil, putând fi formulate pe cale separată, principală, neîncadrându-se în niciuna dintre dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. a) -j) din Codul de procedură civilă. Chiar și în situația în care se formulează simultan cereri întemeiate pe dispozițiile art. 253 alin. (1) lit. c) din Codul civil, care sunt de competența tribunalelor, precum și cereri de acordare a despăgubirilor într-un cuantum mai mic de 200.000 lei, care sunt de competența judecătoriilor, competența de soluționare aparține tot tribunalului, ca instanță superioară în grad, potrivit dispozițiilor art. 99 alin. (2) din Codul de procedură civilă. ... 29. În susținerea acestui punct de vedere, procurorul general a apreciat că soluționarea problemei de drept supuse analizei implică stabilirea raportului dintre capătul de cerere având ca obiect constatarea caracterului ilicit al faptei și cel de acordare a despăgubirilor pentru repararea prejudiciului nepatrimonial. ... 30. În acest sens, a menționat că din interpretarea gramaticală a art. 253 din Codul civil rezultă că persoana fizică ale cărei drepturi nepatrimoniale au fost încălcate ori amenințate poate cumula mijloacele de apărare reglementate de alin. (1) lit. a) -c) cu cele de la alin. (3) și (4) ale aceluiași articol. ... 31. Art. 253 alin. (1) din Codul civil prevede posibilitatea în favoarea persoanei fizice de a cere „oricând“ instanței constatarea caracterului ilicit al faptei săvârșite, având „totodată“ acces la mijloacele de apărare prevăzute de alin. (3) și „de asemenea“ de a cere despăgubiri sau, după caz, o reparație patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat. ... 32. Inspirându-se din sistemul de drept elvețian, legiuitorul a reglementat un sistem mixt de reparare a prejudiciilor nepatrimoniale, care înglobează atât măsuri nepatrimoniale pentru restabilirea dreptului atins [art. 253 alin. (1) -(3) din Codul civil], cât și măsuri patrimoniale pentru indemnizarea victimei [art. 253 alin. (4) din Codul civil]. ... 33. Caracterul autonom al celor trei tipuri de acțiuni specifice apărării drepturilor nepatrimoniale reiese din condițiile lor de exercitare reglementate de art. 253 din Codul civil. ... 34. Astfel, măsurile de prevenire și încetare a încălcării unui drept nepatrimonial pot fi dispuse independent de vinovăția autorului (cum ar fi cazul exercițiului unui drept care interferează cu alt drept nepatrimonial), inclusiv înainte de producerea unui prejudiciu [art. 253 alin. (1) lit. a) din Codul civil]. ... 35. Din perspectiva condițiilor ce trebuie îndeplinite pentru admiterea cererii de constatare a caracterului ilicit al faptei, din analiza art. 253 alin. (1) din Codul civil rezultă că trebuie să fi avut loc o încălcare ori o amenințare a drepturilor nepatrimoniale ale persoanei fizice și tulburarea să persiste. ... 36. În schimb, pentru admiterea cererii de acordare a despăgubirilor sau, după caz, a reparației patrimoniale pentru prejudiciul nepatrimonial cauzat este necesară o condiție suplimentară, prevăzută expres de alin. (4) al art. 253 din Codul civil, și anume ca vătămarea să fie imputabilă autorului faptei ilicite. ... 37. Prin urmare, accesul la acest mijloc de apărare este garantat pentru simpla încălcare sau amenințare a dreptului nepatrimonial, îndeplinirea condițiilor necesare pentru angajarea răspunderii delictuale fiind necesară numai pentru capătul de cerere având ca obiect plata despăgubirilor. ... 38. S-a mai arătat că cererea de constatare a caracterului ilicit al faptei este imprescriptibilă conform art. 2.502 alin. (2) pct. 1 din Codul civil, iar cererea de acordare a despăgubirilor este supusă prescripției extinctive, astfel cum prevede art. 253 alin. (4) teza finală din Codul civil. ... 39. Autonomia capătului de cerere privind constatarea caracterului ilicit al faptei rezultă din împrejurarea că obiectul său este distinct, condițiile ce trebuie îndeplinite pentru admiterea sa sunt diferite, dreptul la acțiune în sens material este independent și are un regim juridic propriu din perspectiva prescripției extinctive în raport cu cel având ca obiect pretenții. ... 40. Ca atare, în măsura în care reclamantul înțelege să își construiască demersul său procesual în această manieră, există posibilitatea constatării caracterului ilicit al faptei prin dispozitivul hotărârii și respingerii acțiunii în pretenții ca prescrisă sau ca neîntemeiată, după cum există și posibilitatea admiterii ambelor capete de cerere. ... 41. Acest raționament juridic este valabil pentru ipoteza în care este neîndoielnică voința reclamantului de a învesti instanța cu un capăt de cerere distinct având ca obiect constatarea caracterului ilicit al faptei. ... 42. În schimb, dacă referirea la caracterul ilicit al faptei reprezintă doar expresia voinței reclamantului de a antama o condiție a răspunderii civile delictuale, menită a asigura obligarea celeilalte părți la plata despăgubirilor, se va considera că acțiunea are un singur capăt de cerere având ca obiect pretenții. ... ...