Decizia CCR nr. 265/2014Paragraful 31

25. Susţinând această soluţie, doctrina şi jurisprudenţa au relevat că o combinare a dispoziţiilor mai favorabile dintre două legi succesive este hibridă şi duce la crearea, pe cale judecătorească, a unei a treia legi (lex tertia), consecinţă inadmisibilă, deoarece ar însemna ca organele judiciare să exercite un atribut care nu le revine, intrând în sfera de competenţă constituţională a legiuitorului. Acest punct de vedere se sprijinea şi pe un argument de text, respectiv art. 13 din Codul penal din 1969, care statua că, în ipoteza în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă, subliniindu-se că este vorba de lege şi nicidecum de dispoziţiile mai favorabile din legile succesive. De altfel, şi actualul Cod penal a preluat în art. 5 aceeaşi soluţie potrivit căreia "În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă", astfel că raţionamentul îşi păstrează valabilitatea şi raportat la dispoziţiile legale în vigoare.