Decizia ÎCCJ nr. 14/2023 (HP)Punctul VI

VI. Jurisprudența instanțelor naționale în materie 23. Cu privire la prima întrebare, anume dacă, având în vedere dispozițiile art. 2.009 din Codul civil prin care mandatul este contractul prin care o parte, numită mandatar, se obligă să încheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte părți, numită mandant, poate avea calitatea de mandatar doar avocatul, întrucât, conform Legii nr. 51/1995, doar el poate să facă acte juridice, fiind interzis mandatarului să apeleze la un avocat pentru ca acesta să redacteze acte juridice, prin punctele de vedere teoretice înaintate s-a apreciat că poate avea calitatea de mandatar și o altă persoană decât avocatul. ... 24. Referitor la cea de a doua întrebare, respectiv dacă se poate considera că, atunci când un mandatar, acționând în baza unui contract de mandat încheiat conform dispozițiilor art. 2.009 și următoarele din Codul civil, apelează la un avocat pentru ca acesta să redacteze actele juridice la încheierea cărora mandatarul este obligat conform art. 2.009 din Codul civil, încalcă dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 51/1995, din analiza opiniilor teoretice exprimate a rezultat că mandatarul, acționând în temeiul art. 2.009 și următoarele din Codul civil, atunci când apelează la un avocat, nu încalcă prevederile art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 51/1995. ... 25. În ceea ce privește cea de a treia întrebare - „se poate considera că, atunci când un mandatar, acționând în baza unui contract de mandat încheiat conform art. 2.009 și următoarele din Codul civil, apelează la un avocat pentru ca acesta să încheie un contract de asistență juridică direct cu clientul-mandant pentru a-l reprezenta pe clientul-mandant la instanța de judecată, încalcă dispozițiile din Legea nr. 51/1995?“- curțile de apel au formulat puncte de vedere teoretice, apreciindu-se într-o opinie că mandatarul nu încalcă prevederile Legii nr. 51/1995, iar într-o a doua opinie că sunt încălcate dispozițiile Legii nr. 51/1995. ... 26. Cu privire la cea de a patra întrebare, anume dacă, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1.026 alin. (1) și art. 1.027 alin. (3) din Codul de procedură civilă, instanța de judecată, din oficiu, poate dispune constatarea nulității absolute a unui contract în cadrul cererii de valoare redusă ce are ca obiect plata unor sume de bani sau pentru a putea dispune și constata din oficiu nulitatea absolută a unui contract trebuie să pună în discuție părților necesitatea judecării acțiunii potrivit dreptului comun și să procedeze la judecarea acțiunii pe dreptul comun, analiza opiniilor teoretice înaintate a relevat următoarele orientări: – nulitatea absolută a contractului poate fi invocată din oficiu și discutată în condiții de contradictorialitate, însă instanța poate constata nulitatea contactului în considerentele hotărârii, nu și în dispozitivul acesteia, în lipsa unei cereri exprese a uneia dintre părți care să învestească instanța în acest sens; ... – instanța nu poate dispune din oficiu constatarea nulității absolute a unui contract, fără a fi învestită în acest sens - indiferent de procedura specială sau generală urmată - conform art. 9 din Codul de procedură civilă, ci poate, atât pe calea dreptului comun, cât și în procedura cererii de valoare redusă, ca, pe cale incidentală - în analiza temeiniciei cererilor formulate - reținând, din oficiu, în considerente, incidența unui caz de nulitate absolută, să statueze în sensul stabilirii netemeiniciei unor apărări ori cereri ale părților litigante. Din lecturarea art. 1.026 alin. (1) și art. 1.027 alin. (3) din Codul de procedură civilă nu se poate conchide că analiza unui caz de nulitate absolută nu ar putea face obiectul cercetărilor în cadrul procedurii cererii de valoare redusă, fiind necesară exclusiv parcurgerea procedurii de drept comun, întrucât: (i) cererea de valoare redusă presupune analiza pe fond a acțiunii, instanța statuând cu autoritate de lucru judecat, fiind necesară analiza tuturor apărărilor formulate; ... (ii) cererea de valoare redusă reprezintă o procedură al cărei scop este de a asigura celeritatea soluționării unei cauze în condițiile unor costuri minimale, astfel încât scopul procedurii nu este nesocotit prin analiza incidenței instituției juridice anterior evocate; ... (iii) art. 1.030 alin. (8) din Codul de procedură civilă stabilește că instanța poate solicita părților să furnizeze mai multe informații, în cadrul procedurii cererii de valoare redusă, fără a fi necesară, în ipoteza necesității completării informațiilor, parcurgerea procedurii de drept comun; a fortiori, nu este imperioasă parcurgerea procedurii de drept comun pentru analiza nulității absolute; ... ... – instanța poate dispune din oficiu constatarea nulității absolute a unui contract în cadrul cererii de valoare redusă ce are ca obiect plata unei sume de bani; ... – instanța de judecată nu poate dispune din oficiu constatarea nulității absolute a unui contract în cadrul cererii de valoare redusă ce are ca obiect plata unor sume de bani și nu poate dispune și constata din oficiu nulitatea absolută a unui contract, fără a pune în discuția părților necesitatea judecării acțiunii potrivit dreptului comun. ... ... 27. S-a atașat practică judiciară pe chestiuni de drept colaterale. ... 28. Ministerul Public a arătat că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică practica judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problemele de drept care formează obiectul prezentei sesizării. ... ...