Decizia CCR nr. 244/2014Paragraful 26

22. Autorii excepţiei consideră că dispoziţiile de lege criticate contravin şi prevederilor art. 11 şi art. 148 din Constituţie, raportate la dispoziţiile art. 2 şi art. 6 din Tratatul Uniunii Europene (TUE), art. 67 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE), privind respectarea drepturilor fundamentale în cadrul Uniunii, şi a următoarelor articole din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene: art. 1 privind demnitatea umană, art. 17 privind dreptul de proprietate, art. 20 privind egalitatea în faţa legii, art. 21 privind nediscriminarea, art. 25 privind drepturile persoanelor în vârstă, art. 47 privind dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil, art. 52 privind întinderea şi interpretarea drepturilor şi principiilor. De asemenea, se încalcă Declaraţia cu privire la supremaţie potrivit căreia, în conformitate cu jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, supremaţia dreptului comunitar este un principiu fundamental al dreptului comunitar. Astfel, din jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene rezultă că este posibil să se impună restrângeri ale exerciţiului drepturilor fundamentale, cu condiţia ca aceste restrângeri să răspundă efectiv unor obiective de interes general urmărite de Comunitate şi să nu constituie, în comparaţie cu scopul urmărit, o intervenţie disproporţionată şi intolerabilă care ar aduce atingere chiar substanţei acestor drepturi (Hotărârea din 13 aprilie 2000, Cauza C-292/97). Interesele generale ale Uniunii acoperă atât obiectivele menţionate la art. 3 din TUE, cât şi alte interese protejate de dispoziţiile specifice din tratate, cum ar fi art. 4 alin. (1) din TUE, art. 35 alin. (3) din TFUE şi art. 36 şi 346 din TFUE.