Decizia CCR nr. 209/2014Paragraful 11

7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate ce constituie obiectul Dosarului nr. 597D/2013 al Curţii Constituţionale, autorii excepţiei susţin că dispoziţiile art. 4 şi ale art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 contravin prevederilor art. 15 alin. (2) , art. 16 alin. (1) şi ale art. 21 alin. (1) din Constituţie. Astfel, sintagma "cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor", cuprinsă la art. 4 din legea criticată, impune aplicarea tuturor dispoziţiilor acestui act normativ, deci şi a termenelor astfel reglementate, fără a ţine seama de faptul că cererile aflate deja pe rolul instanţelor judecătoreşti au depăşit etapa administrativă specifică procedurii notificării entităţii învestite de lege cu respectarea condiţiilor prevăzute de Legea nr. 10/2001, deci anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Or, normele acestui din urmă act normativ sunt aplicabile doar măsurilor pentru finalizarea procesului de restituire, nu şi procedurii administrative referitoare la pronunţarea deciziilor de admitere sau de respingere a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001. Dispoziţiile art. 33-35 nu oferă drepturi egale persoanelor aflate în aceeaşi situaţie, deoarece instituie termene diferite de soluţionare a notificărilor. Totodată, persoana interesată nu se poate adresa justiţiei până la curgerea acestor termene, ceea ce este de natură să îngrădească exercitarea accesului liber la justiţie. Prin urmare, aplicarea art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 şi cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, astfel cum prevede, fără distincţie, art. 4, încalcă, în opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, principiul neretroactivităţii legii civile, principiul egalităţii şi liberul acces la justiţie.