Decizia CCR nr. 180/2014Paragraful 22

Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, în cazul în care a fost constatată constituţionalitatea textului criticat într-o anumită interpretare, rezultată direct din dispozitivul deciziei, devin incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale" (a se vedea, în acest sens, de exemplu, Decizia nr. 898 din 30 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 6 octombrie 2011, şi Decizia nr. 13 din 16 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 13 februarie 2014). În schimb, poate forma obiect al controlului de constituţionalitate textul în acea interpretare care nu a fost declarată neconstituţională. Or, în cauza de faţă, este criticată aceeaşi interpretare pe care Curtea a avut-o în vedere atunci când a pronunţat Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014. În consecinţă, faţă de momentul intervenirii acestei cauze de inadmisibilitate, ulterior sesizării Curţii Constituţionale de către instanţa judecătorească, urmează ca excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013 să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.