Decizia CCR nr. 179/2014Paragraful 40

29. Pe de altă parte, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu poate fi interpretat ca impunând statelor contractante o obligaţie generală de a restitui bunurile care le-au fost transferate înainte de ratificarea convenţiei de către acestea (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 4 martie 2003, pronunţată în Cauza Jantner împotriva Slovaciei, paragraful 34 şi Hotărârea din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, paragraful 135). În schimb, atunci când, după ratificarea convenţiei, inclusiv a Protocolului nr. 1, un stat contractant adoptă o legislaţie care prevede restituirea totală sau parţială a bunurilor confiscate în temeiul unui regim anterior, o asemenea legislaţie poate fi considerată ca generând un nou drept de proprietate protejat prin art. 1 din Protocolul nr. 1 în cazul persoanelor care îndeplinesc condiţiile de restituire (a se vedea Hotărârea din 28 septembrie 2004, pronunţată în Cauza Kopecky împotriva Slovaciei, paragraful 35).