Decizia CCR nr. 159/2014Paragraful 36

Curtea Constituţională reţine că autorul excepţiei susţine, în principal, că prevederile art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865 ar fi neconstituţionale întrucât reformarea hotărârii judecătoreşti pronunţate în baza unei dispoziţii declarate neconstituţionale nu ar fi admisibilă decât în măsura în care excepţia de neconstituţionalitate ar fi fost invocată strict în "cauza" - înţeleasă în sensul de etapă procesuală - în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se solicită. Din contextul procesual descris mai sus rezultă că aceasta este o chestiune de interpretare şi aplicare la speţă a legii, care ţine de competenţa exclusivă a instanţei judecătoreşti învestite cu soluţionarea litigiului. Faptul că diverse instanţe dau dispoziţiilor art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă interpretări diferite nu poate fi cenzurat de Curtea Constituţională prin intermediul controlului de constituţionalitate, ci poate fi remediat, eventual, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pe calea unui recurs în interesul legii.