Decizia CCR nr. 114/2014Paragraful 7

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Se arată că dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală din 1968 au fost abrogate prin prevederile Legii nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, însă ele continuă să producă efecte în cauză, în sensul Deciziei Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, motiv pentru care vor fi reţinute ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate invocate în prezenta cauză. Referitor la pretinsa încălcare prin textul criticat a prevederilor art. 129 din Constituţie, se arată că aceasta nu poate fi reţinută, întrucât exercitarea căilor de atac nu este o problemă de constituţionalitate, aceasta realizându-se în condiţiile legii, iar stabilirea lor este de competenţa exclusivă a legiuitorului. Se face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 508 din 18 noiembrie 2004. Se susţine că prevederile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală din 1968 nu contravin nici dispoziţiilor art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi nici prevederilor art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţie. Se face trimitere în acest sens la hotărârile din 4 iunie 2008 şi, respectiv, 28 februarie 2007 ale Curţii Europene a Drepturilor Omului, pronunţate în cauzele Stoica împotriva României şi, respectiv, Grecu împotriva României, precum şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.