Decizia CCR nr. 105/2014Paragraful 23

Avocatul Poporului apreciază că normele criticate nu aduc atingere dreptului de proprietate privată, cu atât mai mult cu cât conţinutul şi limitele dreptului de proprietate se stabilesc prin lege. Trebuie evidenţiat faptul că exproprierea este caracterizată de afectarea libertăţii de voinţă a titularului dreptului de proprietate privată asupra bunului supus exproprierii, acest caracter fiind atenuat prin acţiunea conjugată a tuturor actelor şi faptelor juridice realizate în cursul acestei proceduri, în lipsa cărora finalitatea exproprierii, constând în principal în privarea de proprietate, nu s-ar realiza. Tocmai pentru realizarea procedurii de expropriere, legiuitorul a statuat prin art. 4 din Legea nr. 170/2008 că acest act normativ "se completează în mod corespunzător cu prevederile Legii nr. 33/1994, precum şi cu cele ale Codului civil şi ale Codului de procedură civilă, în măsura în care acestea nu prevăd altfel". Apreciază că această prevedere dă expresie voinţei legiuitorului de a respecta instituţia juridică a exproprierii, care presupune operaţiuni juridice complexe, caracterizate de existenţa unui cadru legal adecvat desfăşurării procedurilor de expropriere şi de stabilire a despăgubirilor, în vederea asigurării unor garanţii pentru titularul dreptului de proprietate privată. Legea nr. 33/1994 reprezintă cadrul general în materia exproprierii, fiind adoptată în vederea realizării de lucrări care servesc unor utilităţi publice şi ţinând seama de caracterul de excepţie conferit de Constituţia României şi de Codul civil cedării prin expropriere a dreptului de proprietate privată. Acest act normativ, ale cărui prevederi trebuie respectate în procedura de expropriere care îi implică pe autorii excepţiei de neconstituţionalitate, este de natură să asigure atât cadrul legal adecvat procedurilor de expropriere, de stabilire a despăgubirilor, cât şi protecţia dreptului de proprietate, precum şi asigurarea accesului la justiţie, în cazul în care titularul dreptului de proprietate privată asupra bunului supus exproprierii este nemulţumit de cuantumul despăgubirii estimate de către autoritatea publică beneficiară a lucrării de utilitate publică, care are calitatea de expropriator. În plus, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 170/2008, transferul terenului din proprietatea privată în proprietatea publică a statului şi în administrarea expropriatorului operează de drept la data plăţii despăgubirilor pentru expropriere, stabilită conform legii. Motivat de acestea, consideră că dispoziţiile criticate sunt în concordanţă şi cu condiţiile definitorii ale exproprierii prevăzute în art. 44 alin. (3) din Constituţie, şi anume "cauza de utilitate publică, stabilită potrivit legii" şi "dreapta şi prealabila despăgubire", în absenţa cărora exproprierea nu ar putea fi dispusă.