DECIZIE 5486/2022Punctul I

I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 10.11.2021, modificată și completată în data de 17.11.2021, reclamanții X și X au chemat în judecata pe pârâții Guvernul României și Comitetul Național pentru Situații de Urgență, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună: 1. suspendarea executării dispozițiilor din anexele Hotărârii Guvernului nr. 1.183/2021 și Hotărârii Comitetului Național pentru Situații de Urgență nr. 101/2021, care condiționează participarea la diverse activități de vaccinare/imunizare/testare, până la data soluționării definitive a acțiunii în anulare; ... 2. anularea în parte a Hotărârii Guvernului nr. 1.183/2021 și a Hotărârii Comitetului Național pentru Situații de Urgență nr. 101/2021, în privința dispozițiilor din anexe care condiționează participarea la diverse activități de vaccinare/imunizare/testare. ... ... 2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 1.796 din 3 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, s-au dispus următoarele: A fost respinsă excepția nulității cererii de intervenție accesorie, ca neîntemeiată; a fost respinsă ca inadmisibilă în principiu cererea de intervenție accesorie, formulată de petentul Ministerul Afacerilor Interne, în interesul pârâtului Guvernul României; a fost respinsă excepția inadmisibilității cererii de pronunțare a unei ordonanțe președințiale, ca rămasă fără obiect; a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României în privința capătului de cerere având ca obiect anularea Hotărârii Comitetului Național pentru Situații de Urgență nr. 101/2021, ca lipsită de obiect; a fost respinsă excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii, ca neîntemeiată. Totodată, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții X și X în contradictoriu cu pârâții Comitetul Național pentru Situații Speciale de Urgență și Guvernul României și petentul Ministerul Afacerilor Interne prin Direcția generală juridică. Au fost anulate în parte Hotărârea Guvernului nr. 1.183/2021 și Hotărârea Comitetului Național pentru Situații de Urgență nr. 101/2021, în privința dispozițiilor din anexe care condiționează participarea la diverse activități de vaccinare/imunizare sau de testare pe cheltuiala proprie a persoanei în cauză. Prin aceeași hotărâre, în baza art. 6 din CEDO, a art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, a deciziei Curții Constituționale nr. 392/2021, a fost suspendată executarea față de reclamanți a dispozițiilor din anexele Hotărârii Guvernului nr. 1.183/2021 care condiționează participarea la diverse activități de vaccinare/imunizare sau de testare pe cheltuiala proprie a persoanei în cauză, până la data încetării aplicabilității acestui act normativ. De asemenea, a fost respinsă cererea de suspendare a executării Hotărârii Comitetului Național pentru Situații de Urgență nr. 101/2021, ca inadmisibilă. ... 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva Sentinței nr. 1.796 din 3 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, au formulat recurs pârâții Guvernul României și Comitetul Național pentru Situații de Urgență reprezentat de Departamentul pentru Situații de Urgență, precum și petentul Ministerul Afacerilor Interne prin Direcția generală juridică, criticând hotărârea pentru nelegalitate. 3.1. Recurentul-pârât Guvernul României, prin cererea de recurs întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, iar în rejudecare respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În motivarea cererii a susținut că, într-o acțiune având ca obiect anulare act administrativ, ceea ce poate să facă instanța de judecată, potrivit competențelor, este să analizeze dacă actul administrativ supus controlului judecătoresc este în concordanță cu prevederile legii și ale actelor de nivel superior, or, în prezenta speță, instanța de fond nu s-a rezumat la o astfel de analiză, ci a ales să se pronunțe asupra unor aspecte ce țin mai degrabă de oportunitatea măsurilor contestate, care intră în marja de apreciere a autorităților publice competente, fără să aibă expertiză medicală și studii de specialitate. Instanța nu a dovedit care sunt motivele de nelegalitate a dispozițiilor anulate din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.183/2021 și Hotărârea Comitetului Național pentru Situații de Urgență nr. 101/2021, soluția fundamentându-se exclusiv pe aprecierea acesteia că măsurile nu sunt proporționale, respectiv că prin prevederile legale anulate se creează o situație de discriminare în exercitarea unor drepturi și libertăți. Consideră recurentul-pârât că judecătorul fondului în mod nelegal a invalidat „Analiza factorilor de risc privind managementul situației de urgență generate de virusul SARS-CoV-2 pe teritoriul României la data de 23.03.2021“, întocmită la nivelul Centrului Național de Conducere și Coordonare a Intervenției, în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. (4) din Legea nr. 55/2020 și ale art. 4 ind. 2 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2004, punând nejustificat accentul pe pretinsul studiu care nu are, în niciun caz, caracter oficial și în privința căruia realizatorii și-au declinat orice responsabilitate, astfel încât nu putea să fundamenteze soluția pronunțată în cauză. Din această perspectivă a mai arătat că, chiar dacă nu poate fi susținută cu succes incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, totuși, apreciază că judecătorul fondului a înlăturat, prin exces de putere, un document esențial întocmit de specialiști în domeniu, prin care era atestată agravarea situației, a cărei evoluție nu putea fi previzionată și care impunea luarea de măsuri suplimentare, ceea ce a determinat pronunțarea unei soluții vădit nelegale, încălcarea gravă a interesului public. Contrar aprecierilor instanței de fond, Hotărârea Guvernului nr. 1.183/2021 și Hotărârea Comitetului Național pentru Situații de Urgență nr. 101/2021 au fost emise în limitele și executarea Legii nr. 55/2020. Un alt motiv pentru admiterea recursului consideră că este dat de nerespectarea prevederilor art. 42 alin. (1) pct. 13 din Codul de procedură civilă, raportat la faptul că practica completului de judecată 9 - complet 2 fond al Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal este constantă, în ce privește judecarea acțiunilor privind anularea actelor în temeiul art. 15 din Legea nr. 136/2020, în sensul că acest complet anulează hotărârile Comitetului Național pentru Situații de Urgență privind instituirea, modificarea sau încetarea măsurilor pentru apărarea sănătății publice. Apreciază că instanța de judecată ce a fost învestită cu soluționarea fondului, în virtutea rolului activ, avea obligația să se abțină, având în vedere soluțiile pe care le-a adoptat anterior, situație ce naște, în mod întemeiat, îndoieli cu privire la imparțialitatea sa. ... 3.2. Recurentul-pârât Comitetul Național pentru Situații de Urgență reprezentat de Departamentul pentru Situații de Urgență, prin cererea de recurs întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, a solicitat admiterea recursului, reținerea cauzei spre rejudecare și, în urma rejudecării, respingerea în tot a cererii de chemare în judecată. În susținerea cererii, recurentul-pârât consideră că instanța a aplicat în mod greșit prevederile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, analizând cererea de anulare a Hotărârii Comitetului Național pentru Situații de Urgență nr. 101/2021 și dispunând anularea în parte a acesteia prin raportare la art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, definind astfel hotărârea Comitetului Național pentru Situații de Urgență prin care se propune prelungirea stării de alertă ca fiind o operațiune administrativă, respectiv un act preparator care a stat la baza emiterii Hotărârii Guvernului nr. 1.183/2021, însă nu a analizat legalitatea acesteia separat de hotărârea de Guvern, ceea ce, în opinia sa, este greșit, din moment ce nu toate măsurile propuse prin hotărârile de comitet au fost preluate în hotărârile de Guvern prin care s-a prelungit starea de alertă. Astfel, consideră că instanța de fond trebuia, pentru a se pronunța asupra cererii de anulare a Hotărârii Comitetului Național pentru Situații de Urgență nr. 101/2021 în baza art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, să analizeze atât Hotărârea Guvernului nr. 1.183/2021, cât și actele preparatorii ce au stat la baza acesteia, respectiv hotărârea Comitetului Național pentru Situații de Urgență. Un alt motiv de recurs consideră că îl reprezintă nerespectarea de către instanța de fond a prevederilor art. 42 alin. (1) pct. 13 din Codul de procedură civilă, raportat la faptul că practica completului de judecată 9 - complet 2 fond al Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal este constantă, în ce privește judecarea acțiunilor privind anularea actelor în temeiul art. 15 din Legea nr. 136/2020, în sensul că acest complet anulează hotărârile Comitetului Național pentru Situații de Urgență privind instituirea, modificarea sau încetarea măsurilor pentru apărarea sănătății publice. Apreciază recurentul că instanța care a soluționat cauza în fond, în virtutea rolului activ, avea obligația să se abțină, având în vedere soluțiile pe care le-a adoptat anterior, situație ce naște, în mod întemeiat, îndoieli cu privire la imparțialitatea sa. În continuare, recurentul a prezentat considerentele pentru care apreciază că instanța de fond nu a interpretat corect normele de drept material, susținând că atât instanța, cât și intimații-reclamanți au ignorat consecințele unei situații pandemice date de apariția în circulație a unui virus nou cu transmitere respiratorie, adaptat pentru afectarea umană, și că măsurile instituite pentru diminuarea impactului epidemiei de SARS-CoV-2 au fost adaptate în corelare cu progresele înregistrate în controlul efectelor acestuia. Hotărârea Guvernului nr. 1.183/2021 a avut la bază evaluarea realizată în baza factorilor de risc prevăzuți la art. 3 alin. (4) din Legea nr. 55/2020, care a indicat necesitatea menținerii unui răspuns amplificat la situația de urgență determinată de răspândirea noului coronavirus, aspecte materializate în cuprinsul documentului intitulat „Analiza factorilor de risc privind managementul situației de urgență generate de virusul SARS-Cov-2 pe teritoriul României la data de 3.11.2021“, întocmit la nivelul Centrului Național de Cooperare și Conducere a Intervenției, precum și propunerile cuprinse în Hotărârea Comitetului Național pentru Situații de Urgență nr. 101/8.11.2021 privind propunerea prelungirii stării de alertă și a măsurilor necesar a fi aplicate pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19. În contextul situației de criză generate de pandemia de COVID-19, Parlamentul României a adoptat, prin Legea nr. 55/2020, măsuri restrictive, cu caracter esențialmente temporar și, după caz, gradual, proporționale cu nivelul de gravitate prognozat sau manifestat al acesteia, necesar pentru prevenirea și înlăturarea amenințărilor iminente la adresa drepturilor convenționale, unionale și constituționale la viață, integritate fizică și sănătate ale persoanelor, în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței altor drepturi sau libertăți fundamentale. Consideră recurentul că măsurile instituite pentru diminuarea impactului epidemiei de SARS-Cov-2 au fost adoptate în corelare cu progresele înregistrate în controlul efectelor acesteia și că atât instanța de fond, cât și intimații-reclamanți ignoră consecințele unei situații pandemice dată de apariția în circulație a unui virus nou cu transmitere respiratorie, adaptat pentru afectarea umană. Cu privire la legalitatea emiterii Hotărârii Guvernului nr. 1.183/2021, susține că prin art. 6 lit. c) și d) din Legea nr. 55/2020 legiuitorul a dat posibilitatea ca prin hotărâre de Guvern să fie stabilite măsuri pentru capacitatea de răspuns, inclusiv măsuri de natură a restrânge anumite drepturi, astfel cum rezidă din chiar art. 1 alin. 1 ind. 3 din Legea nr. 55/2020, care explică în mod clar că toate măsurile luate în perioada stării de alertă pot restrânge drepturi fundamentale. Prin urmare, se poate aprecia că măsurile stabilite de autorități în contextul combaterii pandemiei de coronavirus au fost subsumate obligației statului de ocrotire a sănătății publice, fiind adoptate și implementate avându-se în vedere necesitatea asigurării unui just și proporțional echilibru între drepturile și libertățile fundamentale, în ansamblul lor. Referitor la lipsa discriminării, consideră că nu se poate reține în cauză existența unei discriminări în ceea ce privește emiterea Hotărârii Comitetului Național pentru Situații de Urgență nr. 101/2021, întrucât nu există discriminare când instituirea unor criterii este justificată obiectiv de un scop legitim. Ținerea sub control a unui număr de cazuri și sprijinirea unor măsuri care să conducă la reducerea cifrei de infectări constituie „un scop legitim“ în sine, pe care autoritățile îl urmăresc în îndeplinirea obligației de a asigura dreptul la sănătate publică. S-a mai arătat că instanța de fond a criticat și justificat anularea în parte a Hotărârii Comitetului Național pentru Situații de Urgență nr. 101/2021 prin prisma faptului că nu s-au prezentat mijloace alternative de combatere a bolii încercate sau a unor eforturi naționale de descoperire a unui antiviral eficient împotriva acestui virus, considerând că nu s-au prezentat toate opțiunile pe care statul le are la dispoziție pentru protejarea populației. Consideră recurentul că aceste argumente nu pot fi acceptate, instanța făcând referire aici la modalitățile de tratare a populației, medicamente aplicate în tratarea bolii, și nu la măsuri de prevenire a infectării, respectiv la vaccinare, apreciind că măsurile propuse prin Hotărârea Comitetului Național pentru Situații de Urgență nr. 101/2021 sunt temeinice și legale, necesare și oportune, adoptate pentru protejarea dreptului fundamental la sănătate al populației. ... 3.3. Recurentul-petent Ministerul Afacerilor Interne prin Direcția generală juridică prin cererea de recurs a înțeles să critice sentința instanței de fond sub aspectul respingerii ca inadmisibilă a cererii de intervenție accesorie, solicitând desființarea sentinței atacate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare instanței de fond. În motivarea cererii susține încălcarea de către instanța de fond a dispozițiilor art. 61, 63 și 67 din Codul de procedură civilă, aspecte care se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură civilă, cât și a dispozițiilor art. 3 alin. (1) pct. 13 din Hotărârea Guvernului nr. 137/2020, aspecte care se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă. Consideră că intervenția în cauză a Ministerului Afacerilor Interne este justificată prin faptul că are atribuții în ceea ce privește inițierea hotărârilor de declarare/prelungire a stării de alertă, după caz, și, totodată, de punere în aplicare a acestora, deci în angrenajul normativ specific pentru starea de alertă și, prin urmare, contrar celor reținute de instanța de fond, interesul său este justificat raportat la prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 55/2020. ... ... 4. Apărările formulate în recurs 4.1. Recurentul-pârât Comitetul Național pentru Situații de Urgență, prin reprezentant legal Departamentul pentru Situații de Urgență din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului formulat de Guvernul României. ... 4.2. Intimații-reclamanți X și X au transmis la dosar întâmpinare prin care au invocat excepția tardivității în ceea ce privește recursul declarat de Guvernul României, solicitând în principal respingerea acestuia ca tardiv formulat, iar în subsidiar, ca neîntemeiat. În privința recursului formulat de Ministerul Afacerilor Interne a solicitat în principal respingerea acestuia ca neavenit, ca urmare a respingerii recursului Guvernului ca tardiv formulat, iar în subsidiar ca neîntemeiat. Referitor la recursul formulat de Comitetul Național pentru Situații de Urgență, intimații au invocat excepția lipsei calității de reprezentant pentru Departamentul pentru Situații de Urgență a dr. X, cu consecința anulării recursului, iar în subsidiar au solicitat respingerea acestuia ca neîntemeiat și pe cale de consecință menținerea sentinței recurate ca legală și temeinică. ... ... 5. Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 din Codul de procedură civilă, coroborat cu art. 490 alin. (2) , art. 471^1 și art. 201 alin. (5) și (6) din Codul de procedură civilă, cu aplicarea și a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2) , coroborat cu art. 471^1 și art. 201 alin. (5) și (6) din Codul de procedură civilă, prin Rezoluția din data de 1 martie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 30 martie 2022, în ședință publică, cu citarea părților, cauza fiind ulterior amânată. ... 6. Alte aspecte Prin Încheierea de ședință de la 21 septembrie 2022, Înalta Curte a admis excepția tardivității recursului declarat de recurentul-pârât Guvernul României și a respins excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a numitului X pentru Departamentul pentru Situații de Urgență, pentru considerentele expuse în cuprinsul acestei încheieri. ... ...