Decizia CCR nr. 80/2014Paragraful 397

109. Curtea constată că secretul corespondenţei este un aspect al dreptului la viaţă intimă, familială şi privată a persoanei, cu privire la care autorităţile publice trebuie, pe de o parte, să aibă o conduită de abţinere, de evitare a ingerinţei, iar, pe de altă parte, să creeze un cadru legislativ care să reflecte caracterul inviolabil al acestuia în raport cu celelalte subiecte de drept. Totuşi, conduita de abţinere a statului nu este nelimitată, ci trebuie să ţină cont de realităţile existente, în sensul că statul trebuie să se manifeste activ atunci când apare un pericol actual şi iminent la adresa cetăţenilor. Or, modul de redactare a textului reduce posibilitatea de intervenţie a statului în secretul corespondenţei, astfel cum aceasta este configurată în propunerea de revizuire a Constituţiei, numai la situaţia procesului penal, neglijând, în mod evident, şi alte situaţii - care trebuie strict determinate - în care aceasta s-ar impune. Aceasta ar echivala cu imposibilitatea statului de a-şi îndeplini obligaţiile pozitive ce îi incumbă în privinţa apărării drepturilor şi libertăţilor fundamentale (a se vedea mutatis mutandis Hotărârea din 24 iulie 2012, pronunţată în Cauza Dordevic împotriva Croaţiei, paragraful 139). Astfel, în accepţiunea propunerii de revizuire a Constituţiei, în cazul unor dezastre naturale, al unor accidente grave sau al altor ameninţări grave la adresa persoanelor, nu li s-ar permite autorităţilor publice cu competenţe în gestionarea acestor situaţii să facă toate eforturile necesare pentru salvarea de vieţi omeneşti, mai ales dacă se are în vedere limitarea operată cu privire la datele de trafic sau de localizare.