Decizia CCR nr. 59/2014Paragraful 19

Avocatul Poporului reţine că, din examinarea argumentelor de neconstituţionalitate şi a încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale, se constată că, în realitate, excepţia de neconstituţionalitate are ca obiect prevederile art. 3 lit. c) ultima liniuţă din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare. În acest context, arată că nu poate fi reţinută contrarietatea faţă de art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece textul de lege criticat, instituind taxarea cererilor de partaj cu un procent fix de 3% din valoarea masei partajabile, nu face nicio diferenţiere între contribuabilii care trebuie să achite taxa de timbru. Arată că, în acest sens, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat, exemplu fiind deciziile nr. 1.246/2011, nr. 197/2012 sau nr. 648/2012.