Decizia CCR nr. 68/2014Paragraful 35

Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 237 alin. 4 din Codul de procedură penală din 1968, Curtea constată că nici aceasta nu poate fi reţinută. Prevederile de lege criticate potrivit cărora "organul de cercetare penală va continua urmărirea şi fără a-l asculta pe inculpat, când acesta este dispărut, se sustrage de la cercetare sau nu locuieşte în ţară" nu pot fi interpretate în sensul că exonerează organul de cercetare penală de obligaţia de a-l cita pe inculpat, cu prilejul continuării cercetării penale, în situaţia în care acesta nu locuieşte în ţară, de vreme ce art. 237 alin. 2 din Codul de procedură penală din 1968 stabileşte că: "Dacă procurorul a pus în mişcare acţiunea penală, organul de cercetare penală îl cheamă pe inculpat, îi comunică fapta pentru care este învinuit şi îi dă explicaţii cu privire la drepturile şi obligaţiile pe care le are. Atunci când inculpatul nu locuieşte în ţară, organul de cercetare penală va ţine seama, la fixarea termenului de prezentare în faţa acestuia, de reglementările speciale privind asistenţa judiciară internaţională în materie penală."