Decizia CCR nr. 30/2014Paragraful 15

Apreciază că nu se poate reţine încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie. În acest sens are în vedere jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 13 iunie 1979, pronunţată în Cauza Marckx împotriva Belgiei, şi Hotărârea din 22 octombrie 1996, pronunţată în Cauza Stubbings şi alţii împotriva Regatului Unit, prin care s-a reţinut că reprezintă o încălcare a art. 14 din Convenţie orice diferenţă de tratament săvârşită de stat între indivizi aflaţi în situaţii analoge, fără o justificare obiectivă şi rezonabilă, şi există discriminare atunci când persoane aflate în situaţii identice sau comparabile se bucură de un tratament preferenţial unele faţă de altele. Or, chiar autorul excepţiei a invocat discriminarea raportat la personalul contractual. De asemenea, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010 prin care s-a reţinut că principiul egalităţii nu presupune uniformitate, ci, dimpotrivă, situaţii obiectiv diferite justifică şi chiar impun instituirea unui tratament juridic diferenţiat. Or, în speţă, prevederile criticate reglementează norme de dreptul muncii, astfel că cei ce intră sub incidenţa ipotezei normei respective se află într-o situaţie juridică diferită de cea a funcţionarilor publici.