Decizia CCR nr. 38/2014Paragraful 13

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale atacate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) , art. 11 alin. (1) şi (2) , art. 15, art. 16, art. 20 alin. (1) şi (2) , art. 22 alin. (1) teza finală, art. 26, art. 53, art. 148 alin. (2) şi art. 154 alin. (1) , prevederilor art. 1, art. 6, art. 8, art. 14, art. 17 şi art. 18 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Protocolului nr. 12 la Convenţie, precum şi jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, considerând, în esenţă, că aceste dispoziţii de lege "sunt neconstituţionale în măsura în care nu stabilesc faptul că furnizarea informaţiilor s-a făcut prin voinţă liberă, neconstrânsă a persoanei, şi furnizarea informaţiilor a avut ca rezultat îngrădirea drepturilor persoanelor." Precizează că dispoziţiile de lege criticate "nu au fost constatate ca fiind neconstituţionale de către Curtea Constituţională anterior."