Decizia CCR nr. 3/2014Paragraful 89

În redactarea textului supus controlului de constituţionalitate în prezentul dosar, beneficiul reducerii pedepsei sau înlocuirea acesteia cu o sancţiune cu caracter administrativ se acordă dacă recuperarea integrală a prejudiciului are loc până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive. Viciul de neconstituţionalitate constatat de Curte prin Decizia nr. 573 din 3 mai 2011 a vizat situaţia tranzitorie a cauzelor aflate pe rolul instanţelor de judecată raportat la momentul apariţiei legii, aceasta fiind perspectiva care a determinat discriminarea sancţionată de Curte. Or, soluţia legislativă din legea supusă controlului de constituţionalitate nu rezolvă punctual viciul de neconstituţionalitate, pentru că nu reglementează situaţia tranzitorie a cauzelor pendinte, ci vizează toate situaţiile, inclusiv acelea care privesc cauzele care intră pe rolul instanţelor de judecată ulterior intrării în vigoare a legii. Efectul noii reglementări modifică astfel esenţa şi scopul cauzei de reducere sau înlocuire a pedepsei, care avea în vedere nu doar recuperarea integrală a prejudiciului, ci şi recuperarea lui cât mai grabnică, fapt ce demonstrează stăruinţa depusă de infractor şi care trebuie să concure şi la soluţionarea cu celeritate a cauzelor penale. Or, acordarea beneficiului reducerii sau înlocuirii pedepsei, chiar în ipoteza în care recuperarea prejudiciului are loc în ultimul moment al judecăţii - pronunţarea unei hotărâri definitive ar însemna derularea unui întreg proces, incluzând faza de urmărire penală, judecată în primă instanţă şi judecata în căile de atac, permiţându-i infractorului să decidă, în funcţie de mersul procesului, momentul în care va recupera prejudiciul, ştiind că, indiferent când o face, beneficiază de cauza de reducere sau înlocuire a pedepsei.