Decizia CCR nr. 547/2013Paragraful 10

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că prin Decizia nr. 15 din 12 noiembrie 2012 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii şi a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 raportat la art. 1 alin. (3) din acelaşi act normativ şi art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 214/1999, deportarea şi prizonieratul în fosta Uniune a Republicilor Sovietice Socialiste (U.R.S.S.) anterior datei de 6 martie 1945 nu reprezintă măsuri administrative cu caracter politic, în sensul Legii nr. 221/2009. În plus, prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 fixează ca reper temporal al acordării despăgubirilor prevăzute de această dată de 6 martie 1945, aducând astfel atingere art. 16 din Constituţie prin aceea că se creează un regim discriminatoriu pentru etnicii germani deportaţi înaintea acestei date şi care nu beneficiază nici de prevederile Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi a celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, care condiţionează obţinerea despăgubirilor de păstrarea cetăţeniei române. Încălcarea dreptului la viaţă, la integritate fizică şi psihică este evidentă prin tratamentul inuman şi degradant la care au fost supuşi etnicii germani în acea perioadă.