Decizia ÎCCJ nr. 68/2022 (HP)Punctul II

II. Expunerea succintă a cauzei Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr. 8.718/P/2016, emis la data de 11.05.2021, inculpatul B.L. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de „furt calificat“ prevăzute de art. 228 alin. (1) , art. 229 alin. (1) lit. b) , d) , alin. (2) lit. b) din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. (1) din Codul penal, în fapt reținându-se că, în intervalul 13.08.2016, ora 20.30-14.08.2016, ora 16.00, a pătruns în locuința persoanei vătămate S.R., situată în Timișoara, prin escaladarea gardului împrejmuitor și, ulterior, prin forțarea sistemului de închidere al ferestrei și tăierea sitei aferente de la o cameră de alimente, iar în interiorul casei a forțat un seif metalic, în scopul sustragerii de bunuri sau valori, însă nereușind să îl deschidă, a luat aproximativ 5-6 sticle de băuturi alcoolice, cauzând un prejudiciu de aproximativ 3.600 lei. Prin Sentința penală nr. 856, pronunțată la data de 30.03.2022 în Dosarul 13.799/325/2021, Judecătoria Timișoara, în baza art. 228-229 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. b) din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) din Codul penal, l-a condamnat pe inculpatul B.L. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare cu executare efectivă, pentru săvârșirea infracțiunii de „furt calificat“ (fapta din data de 13/14.08.2016), în stare de recidivă postexecutorie. Totodată, constatând că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunile care au făcut obiectul Sentinței penale nr. 2.347 din 26.08.2016, pronunțată de Judecătoria Timișoara în Dosarul nr. 17.011/325/2016, definitivă prin neapelare la data de 26.08.2016 (pedeapsa de 2 ani închisoare), și al Sentinței penale nr. 3.514 din 3.07.2018, pronunțată de Judecătoria Timișoara în Dosarul nr. 13.623/325/2018, definitivă prin neapelare la data de 17.07.2018 (pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare), în temeiul art. 105 din Codul penal, a anulat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepselor aplicate pentru infracțiunile concurente și, în baza art. 38-39 alin. (1) lit. b) din Codul penal, a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care a adăugat sporul de 1 an și 6 luni, în final, rezultând pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, cu executare în regim de detenție; în baza art. 72 alin. (1) din Codul penal, a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioadele executate de la data de 18.06.2016 până la data de 4.01.2018 și de la data de 2.05.2018 până la data de 28.01.2020. În considerentele sentinței apelate, printre altele, cu referire la pluralitatea infracțională, prima instanță a reținut comiterea faptei de către inculpatul recidivist în concurs cu alte două infracțiuni pentru care a fost condamnat separat, făcând aplicarea regulilor privind concursul prevăzut de art. 38 și art. 39 din Codul penal, după cum urmează: Cu privire la modalitatea de aplicare a tratamentului sancționator, s-a constat că infracțiunea care a făcut obiectul Sentinței penale nr. 3.514 din 3.07.2018 a fost săvârșită în stare de recidivă postexecutorie în raport cu pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr. 2.347 din 26.08.2016, pronunțată de Judecătoria Timișoara în Dosarul nr. 17.011/325/2016. Totodată, infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu cele care au făcut obiectul Sentinței penale nr. 2.347 din 26.08.2016, pronunțată de Judecătoria Timișoara în Dosarul nr. 17.011/325/2016, definitivă prin neapelare la data de 26.08.2016 (pedeapsa de 2 ani închisoare) și al Sentinței penale nr. 3.514 din 3.07.2018, pronunțată de Judecătoria Timișoara în Dosarul nr. 13.623/325/2018, definitivă prin neapelare la data de 17.07.2018 (pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare). Ca atare, deși nu este o soluție reglementată de Codul penal, se impune aplicarea dispozițiilor privind concursul de infracțiuni (fiind obligatorie aplicarea unui regim unitar pluralității de infracțiuni reținute), chiar dacă una dintre fapte este în același timp și în stare de recidivă postexecutorie cu alta care intră în conținutul concursului, instanța nemaiputând să înlăture reținerea cu putere de lucru judecat a stării de recidivă postexecutorii, care a fost valorificată prin majorarea limitelor de pedeapsă. Pe de altă parte, prin contopirea pedepselor în condițiile art. 38 și art. 39, cu deducerea perioadelor executate în baza sentințelor penale definitive, se ajunge la cea mai favorabilă soluție pentru inculpat. Din cazierul judiciar și copia hotărârilor penale aflate la dosar rezultă că: – Prin Sentința penală nr. 2.347 din 26.08.2016, pronunțată de Judecătoria Timișoara în Dosarul nr. 17.011/325/2016, definitivă prin neapelare la data de 26.08.2016, inculpatul B.L. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de „furt calificat“ prevăzută de art. 228 alin. (1) combinat cu art. 229 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. b) din Codul penal, cu aplicarea art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală și art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) din Codul penal (faptă săvârșită la data de 17.06.2016, în stare de recidivă postexecutorie), executată până la data de 4.01.2018, fiind liberat condiționat, cu un rest de pedeapsă de 68 de zile. ... Prin Sentința penală nr. 3.514 din 3.07.2018, pronunțată de Judecătoria Timișoara în Dosarul nr. 13.623/325/2018, definitivă prin neapelare la data de 17.07.2018, inculpatul B.L. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, în regim de detenție, pentru infracțiunea de „furt calificat“ prevăzută de art. 228 alin. (1) combinat cu art. 229 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. b) din Codul penal cu aplicarea art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală și art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) din Codul penal (faptă săvârșită la data de 2.05.2018, în stare de recidivă postexecutorie). Împotriva Sentinței penale nr. 856 din 30.03.2022, pronunțată de Judecătoria Timișoara în Dosarul nr. 13.799/325/2021, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara a formulat apel, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara - Secția penală, Dosar nr. 13.799/325/2021. La termenul din data de 20 iunie 2022, Curtea de Apel Timișoara a pus în discuție necesitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a pronunța o hotărâre prin care să se dea o rezolvare de principiu următoarelor chestiuni de drept: I. În cazul în care o infracțiune (A) (nejudecată) este concurentă atât cu infracțiunea (B) ce reprezintă primul termen, cât și cu infracțiunea (C) ce reprezintă al doilea termen al unei recidive postexecutorii, iar până la judecata definitivă a infracțiunii (A), pedeapsa pentru infracțiunea (B) este integral executată; operațiunea de stabilire a pedepsei rezultante implică: I.1. Aplicarea regulilor concursului de infracțiuni între pedepsele stabilite pentru infracțiunile (A) și (B), rezultantei fiindu-i aplicabile ulterior regulile recidivei postcondamnatorii, la contopirea acestei pedepse rezultante cu pedeapsa (C) (dacă în urma contopirii pedepselor din concurs o astfel de recidivă se naște); considerând că intervenția recidivei duce la ruperea concurenței dintre infracțiunile (A) și (C), fiind irelevantă executarea integrală a pedepsei aplicate pentru infracțiunea (B) sau ... I.2. Aplicarea regulilor concursului de infracțiuni între pedepsele stabilite pentru infracțiunile (A) și (C), fără a se scădea ulterior ce s-a executat din pedeapsa (B) sau ... I.3. Aplicarea regulilor concursului de infracțiuni pentru pedepsele stabilite cu privire la infracțiunile (A), (B) și (C), urmând ca mai apoi să se deducă perioadele pedepselor executate din structura pedepsei rezultante. ... ... II. În ipoteza contopirii pedepselor conform variantei I.1, natura recidivei (recidivă postexecutorie) reținută cu titlu de autoritate de lucru judecat la infracțiunea (C) se păstrează, cu consecința păstrării încadrării și a pedepsei, urmând ca doar tratamentul sancționator specific recidivei postcondamnatorii să fie aplicat în concret în operațiunea de stabilire a pedepsei rezultante pentru infracțiunile (A), (B) și (C); sau se impune modificarea încadrării juridice a infracțiunii (C), cu posibilitatea de modificare a pedepsei aplicate pentru această infracțiune, demers ce se realizează de instanța ce judecă infracțiunea (A). ... Prin încheierea de ședință din data de 20 iunie 2022, Curtea de Apel Timișoara - Secția penală a dispus, în temeiul art. 475 din Codul de procedură penală, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea acestei chestiuni de drept. ...