Decizia CCR nr. 550/2013Paragraful 10

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt discriminatorii, deoarece prevăd o diferenţă de tratament nejustificată sub aspectul acordării pensiei de serviciu între consilierii Curţii de Conturi, pe de o parte, şi controlorii financiari, respectiv auditorii publici externi, de cealaltă parte. Astfel, consideră că asimilarea dintre aceste categorii de personal al Curţii de Conturi este determinată de apartenenţa la acelaşi grup profesional, care îşi desfăşoară activitatea în anumite condiţii predeterminate, în circumstanţele aceloraşi incompatibilităţi şi obligaţii reglementate la nivel constituţional şi legal, aspecte ce reclamă un tratament juridic identic. În acest sens arată că, din evoluţia reglementării privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi încă de la înfiinţarea acesteia, se desprinde concluzia că de-a lungul timpului consilierii de conturi şi auditorii publici externi au fost asimilaţi magistraţilor din punct de vedere al salarizării, interdicţiilor, riscurilor şi incompatibilităţilor. Mai mult, invocând dispoziţiile Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, precum şi cele ale Regulamentului de organizare şi funcţionare a Curţii de Conturi a României, arată că atât consilierii de conturi, cât şi auditorii publici externi contribuie la activitatea de audit public extern. Deşi consilierii de conturi ocupă funcţii de preşedinte, vicepreşedinte şi şefi de departament, iar auditorii publici externi ocupă funcţii de director, director adjunct, şef serviciu, şef birou, şef echipă şi auditori publici externi în cadrul departamentului şi camerelor de conturi judeţene conduse de un consilier de conturi ca şef de departament, din conţinutul dispoziţiilor art. 19, 20, 21, 23 şi 25 din Regulament se desprinde însă concluzia că atribuţiile consilierilor de conturi şi cele ale auditorilor publici externi sunt similare. Astfel, ansamblul de sarcini este de acelaşi tip, activitatea se execută periodic şi continuu, implică cunoştinţe specializate şi constă în atribuţii cu procese de muncă cu un grad de omogenitate şi similaritate, pregătirea profesională este unitară, iar funcţiile au caracteristici asemănătoare din punct de vedere al sarcinilor, obiectivelor, competenţelor, responsabilităţilor şi procedurilor. Totodată, relevă că, pentru a asigura cerinţele de obiectivitate şi independenţă a activităţii de control/audit exercitate de Curtea de Conturi, prin legile de organizare şi funcţionare au fost stabilite, atât pentru consilierii de conturi, cât şi pentru auditorii publici externi, o serie de interdicţii, incompatibilităţi şi riscuri. În acest sens, invocă dispoziţiile art. 17 şi 18 din Codul de conduită etică şi profesională a personalului Curţii de Conturi şi ale art. 2 şi 43 din Statutul auditorului public extern, precizând că, până la modificările operate prin Legea nr. 217/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, aceste interdicţii şi incompatibilităţi erau prevăzute prin lege organică. De altfel, arată că, indiferent de natura juridică a actului care reglementează aceste interdicţii şi incompatibilităţi, ele rămân limitări ale unor drepturi fundamentale, garantate de Constituţie şi de o serie de pacte şi tratate la care România a aderat, aşa cum sunt Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Pactul internaţional privind drepturile economice, sociale şi culturale ori Pactul internaţional referitor la drepturile civile şi politice. În continuare, arată că, în desfăşurarea activităţii lor, auditorii publici externi sunt supuşi unor presiuni, tensiuni şi ameninţări care, pe lângă complexitatea activităţii, adaugă un plus de suprasolicitare neuropsihică. Mai susţine că limitările bugetare temporare nu pot constitui o justificare pentru restrângerea dreptului la pensia de serviciu al auditorilor publici externi. În sprijinul păstrării în continuare a acestui drept, invocă şi cele reţinute de Curtea Constituţională în deciziile nr. 20/2000, nr. 375/2005, nr. 57/2006, nr. 120/2007, nr. 991/2008, nr. 1.414/2009, nr. 872/2010, nr. 873/2010 şi nr. 297/2012, cele arătate în opinia separată formulată la Decizia nr. 871/2010, precum şi cele statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 29/2011 privind respingerea recursurilor în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de colegiile de conducere ale curţilor de apel Braşov, Cluj, Craiova şi Galaţi privind aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 119/2010, raportat la art. 20 alin. (2) din Constituţie, art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 14 din Convenţie, referitoare la recalcularea pensiilor prevăzute de art. 1 din lege. În sfârşit, arată că auditorii publici externi au avut o speranţă legitimă de obţinere a unei pensii de serviciu, iar acordarea acestei pensii se impune pentru a asigura independenţa şi obiectivitatea în desfăşurarea activităţii profesionale.