Decizia CCR nr. 534/2013Paragraful 36

I.1. Având în vedere că dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009 sunt criticate prin raportare la interpretarea dată acestora de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 6 din 15 aprilie 2013, în cauză se pune problema competenţei Curţii Constituţionale de a se pronunţa, cu prilejul soluţionării unei excepţii de neconstituţionalitate, asupra constituţionalităţii unor texte legale în interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie printr-o decizie pronunţată pentru soluţionarea unui recurs în interesul legii. Aceasta deoarece dispoziţiile art. 146 lit. d) din Constituţie, reluate de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, prevăd că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl poate constitui o lege sau o ordonanţă ori dispoziţii din acestea. Hotărârile judecătoreşti, inclusiv, deci, ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţate în soluţionarea unui recurs în interesul legii, nu se numără, aşadar, printre actele normative/dispoziţiile ce pot intră în sfera controlului de constituţionalitate.