Decizia CCR nr. 524/2013Paragraful 34

Astfel cum s-a reţinut şi în Decizia nr. 1.022 din 14 iulie 2011, potrivit dispoziţiilor legale criticate, decăderea intervine în situaţia în care sunt întrunite cumulativ următoarele 3 cerinţe: existenţa unui termen imperativ înăuntrul căruia există obligaţia exercitării dreptului procedural, neexercitarea dreptului în cadrul termenului definit de lege şi, în fine, lipsa unei derogări exprese de la sancţiunea decăderii prevăzute de lege. O atare derogare este prevăzută chiar de prevederile art. 103 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă, care reglementează două situaţii distincte în care decăderea este inoperantă: "când legea dispune altfel", deci când prevede o excepţie de la sancţiunea decăderii, sau când "partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei" să îşi exercite dreptul procedural în termenul prevăzut de lege. Această a doua ipoteză prevăzută de norma criticată are o aplicaţie restrictivă şi vizează instituţia repunerii în termenul de exercitare a dreptului procedural. Pentru a beneficia de repunerea în termen, partea trebuie să dovedească, pe de o parte, existenţa unei împrejurări-obstacol mai presus de voinţa sa şi, pe de altă parte, survenirea acestei împrejurări înăuntrul termenului legal.