Decizia CCR nr. 494/2013Paragraful 77

Asupra unor aspecte constând în reglementarea prin lege a unei situaţii cu caracter personal, precum şi invocarea încălcării prevederilor constituţionale ale art. 4 alin. (2) şi ale art. 16 alin. (1) , Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 600 din 9 noiembrie 2005. Cu acel prilej, în esenţă, s-a statuat că, şi «în absenţa unei prevederi prohibitive exprese, este de principiu că legea are, de regulă, caracter normativ, natura primară a reglementărilor pe care le conţine fiind dificil de conciliat cu aplicarea acestora la un caz sau la cazuri individuale», că «este dreptul legiuitorului de a reglementa anumite domenii particulare într-un mod diferit de cel utilizat în cadrul reglementării cu caracter general sau, altfel spus, de a deroga de la dreptul comun, procedeu la care, de altfel, s-a mai apelat în această materie», precum şi că, în ipoteza în care «reglementarea specială, diferită de cea constitutivă de drept comun, are caracter individual, fiind adoptată intuitu personae, ea încetează de a mai avea legitimitate, dobândind caracter discriminatoriu şi, prin aceasta, neconstituţional». Aşa fiind, urmează să se constate că şi prezenta lege, care instituie un regim juridic intuitu personae, contravine, pentru considerentele reţinute în decizia menţionată, dispoziţiilor constituţionale ale art. 4 alin. (2) şi ale art. 16 alin. (1) şi, în consecinţă, este neconstituţională.