Decizia CCR nr. 451/2013Paragraful 7

Preşedintele acordă cuvântul apărătorului autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia, reiterând argumentele invocate în faţa Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a civilă, precum şi în notele scrise depuse la dosar. Susţine, astfel, că dispoziţiile art. 479^7 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, care reglementează înscrierea în registrul comerţului a menţiunilor privind începerea urmăririi penale, punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a persoanei juridice, încalcă prevederile art. 4, art. 16, art. 23 alin. (11) , art. 45, art. 53 şi ale art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie. Consideră că înscrierea în registrul comerţului a menţiunilor respective aduce atingere prezumţiei de nevinovăţie, prin antepronunţarea într-o cauză penală în care vinovăţia nu a fost încă dovedită. Face trimitere la art. 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, potrivit căreia sunt înregistrate ca menţiuni numai hotărârile de condamnare, nu şi aspectele ce privesc urmărirea penală sau trimiterea în judecată. De asemenea, face comparaţie între, pe de o parte, evidenţa cazierului judiciar în care se notează în mod provizoriu, până la soluţionarea definitivă a cauzei, date privind persoanele fizice sau juridice faţă de care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi, pe de altă parte, evidenţa rezultată din menţiunile înscrise în registrul comerţului. Prin urmare, în cazul persoanei fizice se asigură protecţie în ceea ce priveşte faptul că aceasta este subiectul unui dosar penal, în schimb persoana juridică nu beneficiază de acelaşi regim de protecţie, deşi pot apărea consecinţe grave în activitatea comercială.