Decizia CCR nr. 443/2013Paragraful 31

În ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 43 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 faţă de pretinsa încălcare a art. 16, art. 21 şi a art. 24 alin. (1) din Constituţie, Guvernul, raportându-se la jurisprudenţa relevantă a Curţii Constituţionale (Decizia nr. 198 din 12 februarie 2009), susţine, în esenţă, că Parlamentul, în virtutea atribuţiei suverane de legiferare, conferită de art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, poate să prevadă elemente de validitate diferite pentru categorii diferite de acte juridice (în cauza de faţă, dispoziţiile criticate reglementează elementele obligatorii ale actelor administrative fiscale, care sunt acte de drept public), fără ca prin aceasta să fie încălcat principiul egalităţii, al accesului liber la justiţie sau dreptul fundamental la apărare. Un act administrativ fiscal, indiferent de mijloacele folosite pentru emiterea lui, cuprinde suficiente elemente pentru a putea fi identificat organul emitent, respectiv persoana împuternicită a organului fiscal care a emis acel act, aceasta putând fi trasă la răspundere disciplinară, civilă sau penală, după caz, în aceleaşi condiţii ca şi persoana care a semnat şi a ştampilat actul administrativ fiscal.