Decizia CCR nr. 435/2013Paragraful 11

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este retroactiv şi creează inechităţi sociale. Astfel, consideră că dispoziţiile art. 158 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 creează o discriminare în privinţa reducerii vârstei de pensionare între persoanele care au lucrat în grupa I de muncă. În acest sens arată că, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, activitatea desfăşurată de Ioan Burlea a fost încadrată în grupa I de muncă, însă, ulterior, deşi activitatea pe care a desfăşurat-o se regăseşte între activităţile încadrate în condiţii speciale de muncă - echivalente fostelor locuri de muncă încadrate în grupa I de muncă -, întreprinderea unde şi-a desfăşurat această activitate nu a fost inclusă între unităţile care au obţinut avizul pentru îndeplinirea procedurilor şi criteriilor de încadrare în condiţii speciale, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale, cu modificările şi completările ulterioare. Aşa fiind, potrivit art. 158 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 teza întâi, stagiul de cotizare realizat până la data de 1 aprilie 2001 a fost asimilat stagiului de cotizare în condiţii deosebite, creându-se o diferenţă de tratament nejustificată în raport cu celelalte persoane care au lucrat în grupa I de muncă, dar au fost încadrate în condiţii speciale ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 şi care beneficiază de o reducere mai mare a vârstei de pensionare.