Decizia CCR nr. 425/2013Paragraful 12

Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă consideră că dispoziţiile legale criticate sunt conforme cu dispoziţiile constituţionale invocate, scopul plăţii cauţiunii îl reprezintă ocrotirea intereselor debitorului împotriva exercitării cu rea-credinţă de către creditor a drepturilor sale procesuale. Reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe criterii arbitrare, iar instituirea cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a acţiunii prin care creditorul urmăreşte realizarea dreptului său. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a prevederilor art. 20 din Constituţie, instanţa consideră că acestea nu sunt încălcate prin reglementarea în Codul de procedură civilă a unor norme referitoare la instituirea unei cauţiuni. De asemenea, prevederile legale criticate nu încalcă accesul liber la justiţie, instituirea unei măsuri asigurătorii nu reprezintă o cale de atac, iar cererea nu reprezintă o cerere subsecventă unui act de judecată. Prevederile legale criticate nu contravin nici principiului garantării proprietăţii private, atât timp cât cauţiunea se restituie celui care a depus-o. De asemenea, nici prevederile art. 53 şi 57 din Constituţie nu au fost încălcate, deoarece plata cauţiunii are natura juridică a unei garanţii menite să nu îngrădească drepturile procesuale ale uneia dintre părţi.