Decizia CCR nr. 422/2013Paragraful 54

3. Referitor la susţinerea potrivit căreia dispoziţiile de lege criticate sunt "insuficient de precis formulate în a determina modalitatea de înlocuire a sporului cu timp liber corespunzător", întrucât nu precizează şi un termen-limită de acordare a timpului liber corespunzător şi nici sancţiunile pentru neacordarea acestuia, Curtea nu poate reţine această critică, întrucât autorul excepţiei invocă, în realitate, o situaţie de fapt constând în neacordarea de către angajator a timpului liber corespunzător pentru munca suplimentară prestată, ceea ce reprezintă o problemă de aplicare a textelor de lege criticate, a cărei soluţionare nu intră în competenţa Curţii Constituţionale, ci în competenţa instanţelor judecătoreşti.