Decizia CCR nr. 413/2013Paragraful 94

Precizarea expresă, însă, a obiectului amendamentelor, coroborată cu norma de trimitere la o dispoziţie aflată în vigoare care stabileşte structura de aprobare pe care Parlamentul are obligaţia să o respecte în funcţie de construcţia normativă a legii, creează aparenţa unui element novator pe care legea modificatoare îl introduce în conţinutul legii privind finanţele publice, ce ar afecta dreptul membrilor Parlamentului de formula amendamente la proiectul legilor bugetului. În realitate însă, din examinarea textelor de lege, rezultă că noua reglementare nu aduce nicio schimbare sub acest aspect, enumerarea prevăzută de lege fiind una exhaustivă: amendamentele pot viza orice modificări sau completări la proiectul legii bugetare anuale şi la anexele la acesta, la creditele bugetare şi/sau de angajament prezentate de Guvern, desigur, în structura prevăzută de art. 36 alin. (1) din lege. Formularea cuprinsă de dispoziţia legală nu prejudiciază aplicarea legii şi nu este de natură să afecteze constituţionalitatea acesteia. Singura condiţie restrictivă, cuprinsă şi în forma actuală a legii, este cea prevăzută de art. 17 alin. (3) din Legea nr. 500/2002, potrivit căruia nu pot fi aprobate amendamentele care determină majorarea nivelului deficitului bugetar. Astfel, prevederea potrivit căreia modificarea creditelor bugetare şi/sau de angajament, ca urmare a amendamentelor propuse potrivit prevederilor art. 17 alin. (2^1) se face numai prin redistribuiri de sume între subdiviziuni ale clasificaţiei bugetare, nu afectează dreptul parlamentarilor de a formula amendamente cu privire la creditele bugetare şi/sau de angajament, prin aprobarea unor astfel de amendamente realizându-se doar modificări care vizează redistribuirea de sume între subdiviziuni ale clasificaţiei bugetare, fără implicaţii asupra deficitului bugetar.