Decizia CCR nr. 401/2013Paragraful 11

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile din Legea nr. 161/2003 încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) , (3) şi (4) referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, la condiţiile de ocupare a funcţiilor şi demnităţilor publice atât de cetăţenii României, cât şi de cetăţenii Uniunii Europene, art. 37 referitor la Dreptul de a fi ales şi art. 41 referitor la Muncă şi protecţia socială a muncii, deoarece Constituţia, prin articolele sale, defineşte în mod clar starea de incompatibilitate ca fiind situaţia în care o persoană exercită sau deţine două funcţii/calităţi care prin lege nu pot fi deţinute sau exercitate în acelaşi timp. Prin urmare, potrivit autorului excepţiei, incompatibilitatea vizează interzicerea exercitării unor funcţii de către anumiţi funcţionari, interdicţia fiind prevăzută fie în Constituţie (pentru parlamentari, primari, membri ai Curţii de Conturi, magistraţi etc.), fie în lege specială. Aşa fiind, dispoziţiile art. 90 şi 92 din Legea nr. 161/2003 nu vizează o incompatibilitate de natura celor reglementate de Constituţie ori de legi speciale, ci are în vedere încheierea unor contracte între persoane care deţin anumite funcţii sau calităţi în instituţii ale statului. De aici rezultă că se poate discuta cel mult doar despre un potenţial conflict de interese şi nu despre o incompatibilitate în sensul stabilit de Legea fundamentală, cu atât mai mult cu cât aşa-zisa incompatibilitate poate rezultă şi din relaţia de rudenie cu persoana în cauză.