Decizia CCR nr. 406/2013Paragraful 22

Cât priveşte dispoziţiile constituţionale şi internaţionale invocate de autorul excepţiei, Curtea constată că nu sunt aplicabile în această cauză, întrucât ele specifică în mod direct faptul că prezumţia de nevinovăţie se referă exclusiv la procese cu caracter penal şi nicidecum la situaţii de felul celei ce face obiectul cauzei de faţă. Astfel, art. 11 pct. 1 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului prevede: "Orice persoană acuzată de comiterea unui act cu caracter penal are dreptul să fie presupusă nevinovată până când vinovăţia sa va fi stabilită în mod legal (...)", iar art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, text invocat de autorul excepţiei, stabileşte la rândul său: "Orice persoană acuzată de infracţiune este prezumată nevinovată cât timp vinovăţia sa n-a fost în mod legal stabilită". În acelaşi sens sunt redactate şi art. 14 pct. 2 din Pactul internaţional al drepturilor civile şi politice, precum şi art. 23 alin. (11) din Constituţie.