Decizia CCR nr. 389/2013Paragraful 36

II. Curtea reţine că art. 379 din Codul de procedură civilă din 1865 reprezintă norme de procedură care stabilesc condiţiile în care o creanţă poate fi considerată certă, lichidă şi exigibilă şi care, în aceste condiţii, poate reprezenta temei pentru executarea silită. Pentru ca o creanţă să poată fi pusă în executare, aceasta trebuie să fie certă, lichidă şi exigibilă. Caracterul cert şi lichid este definit prin alin. 3, respectiv 4 al art. 379 din Codul de procedură civilă din 1865, iar caracterul exigibil este prevăzut de art. 1.023 din Codul civil din 1864.