Decizia CCR nr. 382/2013Paragraful 6

Arată că a formulat plângere prealabilă împotriva acesteia, potrivit art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, solicitând revocarea hotărârii menţionate. Parlamentul a refuzat să soluţioneze favorabil plângerea, motivând că hotărârea de revocare a mandatului nu are caracterul unui act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ci este un act specific autorităţii legiuitoare, care face parte din categoria celor prevăzute de art. 67 din Constituţie, fiind adoptat în exercitarea prerogativelor Parlamentului de a numi şi revoca membrii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, conform art. 4 alin. (7) şi (9) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor. În continuare, a sesizat instanţa de contencios administrativ pentru suspendarea executării hotărârii de revocare, cerere formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004. Învestită şi cu exercitarea unui control de legalitate şi oportunitate a hotărârii de revocare, instanţa de contencios administrativ a respins cererea ca inadmisibilă şi a apreciat, în esenţă, că respectiva hotărâre a Parlamentului nu este un act administrativ, ci are caracter de act juridic de drept constituţional, în raport cu dispoziţiile art. 67 din Constituţie, iar prin exercitarea atribuţiei de numire şi revocare a preşedintelui Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, Parlamentul României nu devine o autoritate administrativă.