Decizia CCR nr. 371/2013Paragraful 23

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl formează prevederile art. 1 alin. (1) lit. b) , art. 7, art. 8 alin. (1) şi art. 9 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2002, modificate şi completate prin Ordonanţa Guvernului nr. 8/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 30 ianuarie 2010, şi, ulterior, prin Legea nr. 144/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 24 iulie 2012. Curtea observă că, deşi autorul excepţiei critică întreaga ordonanţă în concluziile scrise depuse la dosar, aceasta a fost sesizată prin încheiere doar cu privire la art. 1 alin. (1) lit. b) , art. 7, art. 8 alin. (1) , art. 9 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, reţinându-se că autorul excepţiei a învederat ca fiind neconstituţionale aceste prevederi.