Decizia CCR nr. 338/2013Paragraful 53

Dispoziţiile art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, criticate prin prezenta excepţie de neconstituţionalitate - potrivit cărora calitatea de deputat sau de senator încetează în caz de incompatibilitate, acesta fiind considerat demis de drept din funcţia de deputat ori de senator, cu data constatării stării de incompatibilitate, printr-o hotărâre a Camerei din care face parte - nu împiedică accesul liber la justiţie, consacrat prin art. 21 alin. (1) din Legea fundamentală, de vreme ce Parlamentul doar constată rămânerea definitivă şi irevocabilă a sentinţei civile care a menţinut ca legal şi temeinic actul de constatare a stării de incompatibilitate a deputatului sau senatorului, act emis de Agenţia Naţională de Integritate. Astfel cum a reţinut Curtea Constituţională prin Decizia nr. 972/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2012, Camerele Parlamentului nu au "competenţa constituţională de a realiza justiţia, respectiv de a soluţiona, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existenţa, întinderea şi exercitarea drepturilor lor subiective".