Decizia CCR nr. 336/2013Paragraful 10

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, se apreciază că Avocatul Poporului, prin excepţia formulată, tinde la o limitare a atribuţiilor sale prin interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 58 şi art. 146 lit. d) teza a doua din Constituţie. Or, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 1.133 din 27 noiembrie 2007, nu a dat o asemenea interpretare restrictivă prevederilor art. 146 lit. d) teza a doua din Constituţie; mai mult, în jurisprudenţa acesteia se regăsesc mai multe cazuri în care Avocatul Poporului a sesizat Curtea Constituţională pe calea unei excepţii de neconstituţionalitate, fără ca aceasta să privească drepturi sau libertăţi fundamentale. Totodată, se mai apreciază că o departajare foarte strictă a competenţei Avocatului Poporului cu privire la posibilitatea acestuia de a formula excepţii de neconstituţionalitate care privesc sau nu direct sau indirect drepturi sau libertăţi fundamentale nu este benefică bunei funcţionări a societăţii.