Decizia CCR nr. 328/2013Paragraful 22

Faţă de critica prin raportare la prevederile art. 16 din Constituţie, formulată de autorii excepţiei prin prisma faptului că soluţionarea litigiilor care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa unei instanţe de contencios administrativ, mai exact a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, Curtea observă că, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, a statuat, cu valoare de principiu, că, în instituirea regulilor de acces al justiţiabililor la instanţa şi la exercitarea drepturilor lor procesuale, inclusiv a căilor de atac, legiuitorul este ţinut de respectul principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituţie. Curtea a apreciat însă că nu este contrară acestui principiu instituirea unor reguli speciale, atât timp cât ele asigură egalitatea juridică a cetăţenilor. Totodată, Curtea a reţinut că principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite şi, în acelaşi timp, acesta nu exclude ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. În consecinţă, un tratament diferit trebuie să se justifice raţional, în respectul principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice. Or, statutul special al funcţionarilor publici, care conferă acestora anumite avantaje şi garanţii faţă de personalul contractual, cum ar fi, de exemplu, stabilitatea în funcţie, justifică un tratament juridic diferit în ce priveşte instanţa competentă să soluţioneze litigiile ivite în legătură cu raporturile de serviciu ale acestora.