Decizia CCR nr. 287/2013Paragraful 17

Se mai arată că, potrivit teoriei dreptului procesual civil, noţiunea juridică de "hotărâri judecătoreşti pronunţate în primă şi ultimă instanţă" se referă la acele hotărâri împotriva cărora se poate exercita doar calea de atac a recursului, nu şi apelul. În temeiul dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991, legiuitorul a schimbat sensul acestei noţiuni juridice, prin eliminarea recursului, atunci când acesta constituia singura cale de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive. Este de necontestat că legiuitorul poate reduce numărul căilor de atac, însă, prin norma legală criticată, se elimină singura cale de atac, şi anume recursul. Posibilitatea exercitării recursului nu are semnificaţia asigurării dublului grad de jurisdicţie, având în vedere că recursul nu are caracter devolutiv, nu conduce la o nouă judecată în fond, ci este o cale de atac care asigură controlul de legalitate asupra hotărârii judecătoreşti atacate. Din această perspectivă, textul legal criticat contravine şi dispoziţiilor art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.