Decizia CCR nr. 222/2013Paragraful 27

Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, art. 16 privind egalitatea în faţa legii, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 44 alin. (3) privind condiţiile exproprierii, art. 47 privind nivelul de trai şi dreptul la pensie şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale, precum şi prevederile art. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la obligaţia statelor contractante de a respecta drepturile omului, ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la această Convenţie, privind respectarea proprietăţii, ale art. 17 privind dreptul de proprietate, art. 23 pct. 3 privind dreptul la o remuneraţie echitabilă şi la o protecţie socială, art. 25 pct. 1 privind dreptul la un nivel de viaţă corespunzător şi art. 30 privind interzicerea desfiinţării drepturilor şi libertăţilor din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, ale art. 25 privind drepturile persoanelor în vârstă, art. 34 alin. 1 privind securitatea socială, art. 52 privind întinderea şi interpretarea drepturilor şi principiilor, art. 53 privind nivelul de protecţie din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, ale Directivei 86/378/CE a Consiliului din 24 iulie 1986 privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în cadrul regimurilor profesionale de securitate socială şi ale Directivei nr. 96/97/CE a Consiliului din 20 decembrie 1996 de modificare a Directivei 86/378/CEE privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în cadrul regimurilor profesionale de securitate socială.