Decizia CCR nr. 163/2013Paragraful 41

Aşadar, controlul constituţionalităţii textului criticat în interpretarea dată de autorităţile administrative nu este de natură a încălca competenţa instanţelor judecătoreşti de control al legalităţii actelor administrative. Instanţele de contencios administrativ nu au competenţa de a controla constituţionalitatea hotărârii Guvernului, ci doar legalitatea acesteia, întrucât actul de reglementare secundară este dat în aplicarea legii, ea organizând executarea legilor [art. 108 alin. (2) din Constituţie]. În consecinţă, în aplicarea unei legi neconstituţionale se poate adopta un act secundar legal, dar care este, în esenţă, neconstituţional. Doar constatând neconstituţionalitatea legii sau a unei interpretări a acesteia, actul secundar îşi încetează efectele (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia Curţii Constituţionale nr. 414 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010, prin care instanţa constituţională a statuat expressis verbis că "lipsirea de temei constituţional a actelor normative primare are drept efect încetarea de drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestora").