Decizia CCR nr. 127/2013Paragraful 15

Se mai arată că Legea nr. 1/2000 este, în esenţă, o lege pentru punerea în aplicare efectivă a dispoziţiilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, fiind aplicabilă exclusiv doar în cazurile de reconstituire a dreptului de proprietate, astfel încât, cu toate că fostul proprietar al terenului, pe de o parte, şi proprietarul investiţiei, pe de altă parte, nu se găsesc în situaţii egale, din economia dispoziţiilor Legii nr. 1/2000 rezultă că este asigurată exercitarea oricărui drept prevăzut de lege, fără nicio discriminare. De asemenea, scopul Legii nr. 1/2000 fiind acela de a reconstitui dreptul de proprietate privată asupra terenurilor în favoarea foştilor proprietari, legiuitorul le-a dat acestora posibilitatea de a opta fie pentru un alt amplasament, fie pentru despăgubiri plătite de investitor sau de către stat, iar faptul că nu a reglementat expressis verbis şi posibilitatea de a negocia cu proprietarul investiţiei nu reprezintă o problemă de neconstituţionalitate a prevederilor legale criticate.