Decizia CCR nr. 109/2013Paragraful 28

La art. 269 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă se prevede că înscrisul autentic întocmit sau, după caz, primit şi autentificat de o autoritate publică, de notarul public sau de către o altă persoană învestită de stat cu autoritate publică, în forma şi condiţiile stabilite de lege. Autenticitatea înscrisului se referă la stabilirea identităţii părţilor, exprimarea consimţământului acestora cu privire la conţinut, semnătura acestora şi data înscrisului. Este, de asemenea, autentic orice alt înscris emis de către o autoritate publică şi căruia legea îi conferă acest caracter. În ceea ce priveşte puterea doveditoare, Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă prevede că înscrisul autentic face deplină dovadă, faţă de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condiţiile legii.