Decizia CCR nr. 123/2013Paragraful 61

Or, dacă este de principiu că impunerea, prin lege, a unor exigenţe cum ar fi instituirea unor condiţii procesuale pentru valorificarea de către titular a dreptului său subiectiv, chiar dacă reprezintă îngrădiri ale accesului liber la justiţie, are o solidă şi indiscutabilă justificare prin prisma finalităţii urmărite, constând în restrângerea posibilităţilor de exercitare abuzivă a respectivului drept, exigenţele astfel instituite trebuie să fie îndeajuns de rezonabile încât să nu antreneze o restrângere excesivă a exerciţiului dreptului, de natură să pună sub semnul întrebării însăşi existenţa acestuia. Cu atât mai mult, interpretarea exigenţelor astfel instituite nu trebuie să conducă la o restrângere a exerciţiului dreptului dincolo de finalitatea urmărită prin impunerea lor. Astfel fiind, adăugarea, pe cale de interpretare, a unei condiţii suplimentare, de natură să restrângă sfera organelor în faţa cărora poate fi ridicată excepţia de neconstituţionalitate (circumstanţiată deja de legiuitorul constituant la instanţe judecătoreşti şi instanţe de arbitraj comercial) ar avea ca efect o restrângere excesivă a accesului la justiţie. Aceasta atât din perspectiva accesului la justiţia constituţională, cât şi din perspectiva accesului la o instanţă de arbitraj comercial, întrucât libera posibilitate a părţilor de a manifesta o opţiune cu privire la locul arbitrajului ar fi îngrădită prin instituirea restricţiei de a mai ridica excepţii de neconstituţionalitate în faţa unora dintre aceste instanţe.