Decizia CCR nr. 123/2013Paragraful 80

Curtea constată că, dintre actele normative identificate ca fiind "în vigoare" în sensul art. 29 din Legea nr. 47/1992, şi anume: Legea nr. 166/2009 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 116/2008 (în realitate art. II din această lege, prin care se instituie un nou termen pentru achiziţionarea de acţiuni de către salariaţii cu drept de preferinţă), Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 126/2010, Legea nr. 79/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 126/2010, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 116/2011, Legea nr. 91/2012 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 116/2011 şi, respectiv, art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 120/2011, au legătură cu soluţionarea cauzei numai actele emise după data exercitării opţiunii de cumpărare de către E.ON, aşadar fără a reţine art. II din Legea nr. 166/2009 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 116/2008. Chiar dacă formulată foarte larg, critica autoarei excepţiei vizează, în realitate, actele normative prin care a fost modificat, succesiv, termenul stabilit de art. II din Legea nr. 166/2009 pentru exercitarea opţiunii salariaţilor, iar nu şi textul care reglementează acest termen, adoptat înainte ca E.ON să exercite opţiunea de cumpărare a acţiunilor şi în raport cu care E.ON arată că a exercitat o opţiune de cumpărare.