Decizia CCR nr. 123/2013Paragraful 144

În susţinerea excepţiei în faţa Curţii Constituţionale, autoarea acesteia a precizat că discriminarea priveşte exercitarea dreptului de proprietate. Curtea constată însă că, ceea ce se solicită Curţii prin intermediul acestei critici este realizarea unui examen comparativ al privatizării a două dintre filialele Electrica - S.A., respectiv o analiză a motivelor care au determinat soluţiile legislative ale legiuitorului român în cadrul procesului de privatizare al filialelor Electrica. Chiar şi în ipoteza în care s-ar putea proceda la demersul implicit solicitat, este evident că acesta presupune compararea unor situaţii diferite şi a unor condiţii diferite în care s-a derulat privatizarea, cu raportare la situaţiile juridice diferite ale investitorilor. În acest sens, în jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat, în aplicarea art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, că reprezintă o încălcare a acestor prevederi orice diferenţă de tratament săvârşită de stat între persoane aflate în situaţii analoage, fără o justificare obiectivă şi rezonabilă (de exemplu, prin Hotărârea din 13 iunie 1979, pronunţată în Cauza Marckx împotriva Belgiei, paragraful 33, şi prin Hotărârea din 29 aprilie 2008, pronunţată în Cauza Burden împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, paragraful 60). Totodată, prin Hotărârea din 6 aprilie 2000, pronunţată în Cauza Thlimmenos contra Greciei, paragraful 44, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat ca dreptul de a nu fi discriminat, garantat de Convenţie, este încălcat nu numai atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situaţii analoage, fără a exista justificări obiective şi rezonabile, dar şi atunci când statele omit să trateze diferit, tot fără a exista justificări obiective şi rezonabile, persoane aflate în situaţii diferite. Tot astfel, Curtea Constituţională s-a pronunţat în mod constant reluând cele statuate prin Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, în sensul că principiul constituţional al egalităţii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite.