Decizia CCR nr. 102/2013Paragraful 27

Mai întâi, Curtea constată că această cerinţă nu este contestată în sine, ca modalitate condiţională de exercitare a dreptului prefectului/subprefectului de a fi ales într-o funcţie de demnitate publică la nivel local. De altfel, analizând şi coroborând dispoziţiile legale incidente în materie [de exemplu, art. 11 alin. (1) , art. 24 alin. (5) , (7) şi (11) , art. 27, art. 28 alin. (2) , art. 43, art. 55 alin. (11) , art. 56 alin. (7) , art. 57 alin. (1) şi (3) , art. 58 alin. (1) , art. 80 alin. (6) , art. 105 alin. (1) lit. f) şi ale art. 117 alin. (2) din Legea nr. 67/2004, cu art. 1 alin. (1) -(4) , art. 2 alin. (1) -(3) , art. 4 alin. (1) , art. 5, 7, 10, 17, 19, 25 şi 33 din Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului, cu cele ale art. 12 lit. c) şi e) , art. 22 alin. (5) , art. 34 alin. (3) , art. 97 şi art. 102 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici şi cu cele ale art. 29 alin. (1) , art. 30, art. 48 alin. (2) , art. 52, art. 55 alin. (2) , (3) , (5) şi (7) , art. 56 alin. (1) , art. 59, art. 69 alin. (3) -(6) , art. 71 alin. (1) , art. 72 alin. (4) , art. 88 alin. (1) , art. 99 alin. (3) , (5) şi (7) şi art. 118 alin. (2) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001], rezultă că această condiţie este pe deplin justificată prin prisma atribuţiilor legale pe care le are prefectul în privinţa organizării şi desfăşurării alegerilor locale, în calitatea sa de reprezentant al Guvernului pe plan local.