Decizia CCR nr. 81/2013Paragraful 25

2. În ceea ce priveşte susţinerea referitoare la depăşirea cadrului stabilit prin cererea de reexaminare, se arată că nu poate fi reţinută. Se apreciază că "cererea de reexaminare, în realitate, nu afectează cu nimic calitatea Parlamentului de unică autoritate legiuitoare, în limitele sesizării, acesta putând face orice, reluându-se procedura legislativă. În ipoteza în care Parlamentul, reexaminând legea anterior adoptată, va da o altă redactare unor texte sau va completa legea cu noi prevederi, el trebuie să soluţioneze şi eventualele conflicte ce pot apărea asupra textelor care nu au făcut obiectul sesizării de reexaminare întrucât, în caz contrar, procedura de îmbunătăţire a reglementării ar avea drept consecinţă adoptarea unei legi care cuprinde texte contradictorii şi necorelate. Faţă de cererea de reexaminare formulată de Preşedintele României, Parlamentul are o competenţă largă asupra proiectului de lege, întrucât poate să modifice sau nu legea în sensul cerut de Preşedintele României, nefiind obligat să-şi însuşească punctul de vedere al acestuia. Singura limitare constă în faptul că reexaminarea legii de către Parlament trebuie să se restrângă la aspectele precizate în cererea Preşedintelui României". Se mai apreciază şi că "Parlamentul poate retrimite legea spre promulgare, după reexaminare, Preşedintelui României fără să fi operat nicio modificare în conţinutul acesteia sau modificând-o, dar nu în sensul dorit de Preşedinte. Deşi nu a obţinut rezultatul scontat, Preşedintele nu-şi poate impune opinia faţă de legislativ, nefiindu-i permisă o a doua cerere de reexaminare". Se invocă şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.